Vasile Cozonac, 40 ani, inginer in agricultura, casatorit, 2 copii

„Stiti, venitul mediu in tara noastra e aproximativ de 7 ori mai mic decat aici”, explica inginerul in agricultura Vasile Cozonac motivele pentru care si-a parasit patria, „cu toate ca preturile in magazinele noastre sunt aceleasi ca si aici, daca nu mai mari”.

Vasile vine din localitatea la o indepartare de vreo 40 de km de la capitala Republicii Moldova. A venit in republica Ceha cu aproximativ 5 ani in urma, imediat dupa ce a absolvit universitatea din Iasi la specialitatea inginer in agricultura. Valentin, feciorul lui - a avut 2 ani atunci. Sotia lui Vasile – Rodica, s-a alaturat sotului in Cehia 18 luni in urma. Au ales Cehia pentru a imbunatati situatia financiara a familiei.

Un angajator din Armenia l-a angajat la lucru si Vasile a muncit pentru el o anumita perioada de timp. „Nu eram unicul”, zice el „erau mai multi compatrioti in oras. Multi au terminat universitatea precum am facut-o si eu.”

Dupa o anumita perioada de timp, cand a inceput sa se acomodeze, Vasile a incercat sa munceasca desinestatator. In Schimbul de Munca Jihlava, a obtinut informatia ca ar putea sa participe la un proiect lansat de Ministerul Muncii si Afacerilor Sociale. Aici a fost ajutat sa gaseasca un loc vacant in aceiasi uzina in care lucra pentru seful sau din Armenia – o fabrica care transforma deseurile de lemn in componente pentru mobila.

Educatia obtinuta nu era utila nici pentru Vasile nici pentru prietenii lui. Mai mult ca atat – profesia lui nu este solicitata - Republica Ceha are mai mult ca suficienti lucratori in acest domeniu. In ciuda acestora el este multumit de oportunitate care i s-a oferit. De asemenea spera ca participarea la proiect ii va permite drept la resedinta permanenta, ceia ce va imbunatati situatia sociala a familiei. Are nevoie de aceasta, caci sotia sa Rodica este insarcinata. „Valentin in curand va avea un frate”, zambeste ea.

Viata in Republica Ceha nu e „o plimbare in gradina”. Ei platesc 10 mii de coroane cehe lunar pentru chiria unui apartament de trei camere, de aceia daca Vasile doreste sa fie apt sa plateasca pentru toate comoditatile el trebuie sa munceasca mult. Munceste chiar si sambata. „Nu am de ales”, zice inginerul Cozonac si zambeste putin obosit.

„Slava Domnului ca sotul are un post de munca bun”, dezvaluie Rodica. „Seful ii apreciaza munca. Mai mult ca atat – compania a cumparat o fabrica in Romania, si sotul a fost de doua ori impreuna cu managerii in calitate de traducator” – ea nu poate sa ascunda mandria sa fata de sotul sau.

Limba ceha pe care o vorbesc moldovenii este departe de perfectiune. Persista un accent puternic, dar din punct de vedere gramatical e una corecta. Daca Vasile si Rodica ar dori, ei ar putea invata ceha mai bine, acest lucru li va da posibilitatea de a obtine niste posturi de munca mai importante.

„Din pacate intrebare nu consta numai in faptul daca dorim sau nu”, explica Rodica „Nu avem timp. Incerc sa fac viata sotului putin mai usoara. Pleaca la munca dis-de-dimineata si vine spre seara. Orice fel de invatatura e imposibila” Dupa o perioada lunga de timp ei s-au intors sa-si vada parintii, pentru prima data anul acesta. „Insa sa ne intoarcem pentru totdeauna e un lucru pe care nu-l dorim”, zic ambii. „Suntem sigur ca vom ramane in Cehia cel putin cativa ani.”

Cativa ani probabil inseamna tot timpul de scolarizare a lui Valentin. Resedinta permanenta pe care o vor obtine probabil anul urmator le va ajuta sa parcurga obstacolul social. Vasile (poate) va obtine un post de munca mai avansat. Fratele lui Valentin poate tot va merge la scoala din Cehia.