Martin WYSS, Şeful Misiunii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie în Republica Moldova

Martin Wyss a locuit şi lucrat în peste zece ţări diferite din toată lumea. Dumnealui are multe puncte de referinţă pentru misiunea sa în Moldova, unde se simte acasă mai mult decît în ţara sa nativă, Elveţia. În interviul acordat exclusiv pentru AllMoldova Martin Wyss discută rezultatele studiului în domeniul resurselor umane şi angajarea în cîmpul munci confirmat de OIM şi observaţiile personale ale Dlui.

În calitate de şef al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) în Moldova deţineţi informaţie de primă sursă referitoare la plecarea femeilor şi bărbaţilor peste hotarele naţionale. Timp de mai mulţi ani deja ţara pierde unul dintre principalele sale atribute - capitalul uman. Care sunt principale caracteristici ale acestui proces şi dacă viitorul este atît de întunecat după cum prezic unele surse?

Mulţumesc pentru întrebare şi pentru faptul că aţi folosit corect termenul de „capital uman”, şi nu „exodul de creieri”. Este evident faptul că lipsa muncitorilor apţi şi calificaţi devine o problemă la fel de mare ca şi „exodul de creieri” la sens propriu cînd este folosit, de exemplu, pentru muncitorii IT înalt calificaţi şi ingineri. Pe de o parte, guvernul este pe drept îngrijorat pentru o posibilă şi reală lipsă de forţă de muncă în toate sectoarele. Pe de altă parte, Ministerul Economiei şi Comerţului procesează un număr tot mai mare de permise de lucru pentru străini. Aceasta ar părea absurd, ţinînd cont de imaginea Moldovei peste hotare ca fiind o ţară cu un nivel înalt de şomaj.

În ciuda numeroaselor şi adesea umilitoarelor restricţii impuse moldovenilor la intrarea în ţările de destinaţie, forţa de muncă din Moldova continuă să caute oportunităţi de lucru peste hotare. Acest fapt creează o lipsă semnificativă de forţă de muncă pe piaţa de muncă autohtonă. În aceste circumstanţe trebuie să acceptăm faptul că piaţa muncii din Moldova este deja în competiţie directă cu pieţele muncii din alte ţări, în special cu cea din Rusia şi Italia de Nord. Studiul nostru arată că aproximativ 350.000 de moldoveni lucrează în prezent peste hotare. Ceea ce este într-adevăr îngrijorător este faptul că numărul celor care se întorc să se stabilească înapoi în ţară este foarte mic, în timp ce tot mai mulţi oameni încă plănuiesc să plece peste hotare, atît pe cont propriu sau tot mai des să se alăture membrilor lor de familie, care deja s-au stabilit în străinătate.

Cum afectează exodul de muncitori calificaţi capacităţile businessului mic şi mijlociu de a-şi dezvolta strategii de recrutare a personalului la un nivel satisfăcător? „Exodul de creieri” înseamnă că firmele vor trebui să angajeze personal sub-calificat sau să aducă personal de peste hotare?

Răspunsul este „Da” pentru ambele întrebări. Spre exemplu, noi suntem îngrijoraţi că în domeniul cercetărilor şi consultanţei cererea nu poate fi satisfăcută. Din păcate, în general, cererea pentru muncă calificată este slab satisfăcută. Moldova este o ţară tînără şi dinamică a căror oameni sunt gata şi dornici să înveţe şi să se implice din plin în orice ar face. În acelaşi timp tinerii profesionişti doresc să călătorească şi să cгnoască şi alte condiţii de lucru. Astfel multe companii investesc în instruirea cadrelor tinere pregătindu-i pentru pieţele de lucru de peste hotare. Aceasta ar părea nedrept, dar asta este situaţia prezentă. Este nevoie urgent să promovăm migraţia circulară pentru ca să satisfacem ambiţiile tinerilor moldoveni de a călători, de a învăţa peste hotare, ţinînd mereu cont de faptul că trebuie să îi aducem înapoi. Este firesc să pleci de acasă, în special pentru tineri, dar este important să fim siguri că legătura lor cu ţara natală nu se pierde.

Statele Baltice oferă o soluţie pentru „umplerea” golurilor din piaţa muncii. La fel ca şi Moldova, populaţia Letoniei se micşorează. Tot mai puţini căutători de serviciu pentru tot mai multe locuri de lucru vacante a cauzat o creştere de 25% în salarii doar anul trecut! Acest lucru va continua pînă cînd se va găsi un echilibru.

Cît priveşte recrutarea, la OIM „aruncăm plasa” departe în larg şi ţinem legătura cu toţi voluntarii şi stagiarii noştri. Instruim cît mai mulţi angajaţi locali pe cît posibil, dar tot mai mult trebuie să căutăm peste hotare. Un element care nu poate fi trecut cu vederea este nivelul salariilor. Salariul mediu în Moldova este cel mai mic din Europa. În cazul nostru suntem obligaţi de sistemul ONU să respectăm o scală de salarii prestabilită. În prezent, suntem conştienţi că această scală este prea joasă pentru Moldova (Salariile ONU sunt duble faţă de nivelul local în Ucraina), dar e nevoie de timp pentru schimbări. Salariile eventual vor trebui să crească semnificativ.

Care sunt cele mai efective strategii adoptate de comunitatea de business sau care au fost implementate de proiecte publice menite să stopeze exodul de creieri? De ce este nevoie pentru a ajuta persoanele educate să nu ia poziţii mai joase decît nivelul lor oficial de instruire, (de exemplu doctori care lucrează ca vînzători)?

Trebuie să ţinem minte că „exodul de creieri” afectează majoritatea ţărilor. Marea Britanie este serios afectată de această problemă, dat fiind faptul că numărul profesioniştilor care pleacă să lucreze peste hotare a crescut dramatic în ultimii ani. Companiile internaţionale din Elveţia ar trebui să se închidă dacă nu ar recruta personal de peste hotare. Pentru ca să atragă angajaţi calificaţi o ţară trebuie să fie foarte competitivă şi deschisă.

Un alt factor important este ca oamenii să nu lucreze doar pentru bani. În prezent există o cultură foarte slabă a managementului de personal în Moldova. Angajaţii pot şi trebuie să fie motivaţi prin apartenenţă şi oportunităţi de instruire. Unele companii oferă vacanţe plătite pentru angajaţii lor pentru a stimula tinerii profesionişti dornici să călătorească. Şi iarăşi, ţările baltice pot servi drept exemplu fiind cel mai dinamic loc din Europa în atragerea muncitorilor pentru a-şi restabili pierderile de forţă de muncă de bărbaţi şi femei.

Mulţi dintre prietenii şi colegii mei moldoveni au trăit o experienţă de migraţie. Ceva i-a atras înapoi acasă. Cu toate acestea, dacă nu îi vom trata bine, ei ar putea să plece din nou. Puţini politicieni înţeleg faptul că există o competiţie enormă între angajatori şi naţiuni pentru cele mai bune forţe de muncă şi minţi. Mulţi încă mai gîndesc în termeni de închiderea frontierelor, impunerea unor obstacole celor nou veniţi, protejarea sistemelor bunăstării sociale, în loc să deschidă uşile ţărilor lor pentru a a trage profesionişti şi muncitori calificaţi. Pentru a deveni competitivă Moldova trebuie să menţină creşterea economică, să genereze stimulente pentru specialişti şi să creeze o piaţă cu adevărat deschisă, fără cartele, fără complicaţii birocratice, fără competiţie nedreaptă.

Pot moldovenii care se întorc acasă să aibă succes? E posibil ca un procent mare din forţa de muncă care s-a stabilit deja peste hotare să nu se mai întoarcă vreodată? Cum pot aceşti oameni să fie încurajaţi să contribuie la dezvoltarea ţării (de exemplu prin investiţii, promovarea produselor naţionale peste hotare, filantropie, etc.)?

Unii imigranţi care locuiesc în prezent peste hotare doresc să se întoarcă în Moldova după ce au acumulat o sumă suficientă de bani. Totuşi este adevărat că o proporţie mare din forţa de muncă economic activă s-a legalizat şi stabilit peste hotare. Dar aceasta nu înseamnă că aceşti oameni sunt pierduţi pentru Moldova. Ei încă mai pot fi aduşi înapoi, or asta este supoziţia iniţiativelor noastre, care ţintesc diaspora şi comunităţile de moldoveni de peste hotare. Desigur că există şi poveşti de succes ale familiilor de imigranţi care şi-au stabilit afaceri mici şi profitabile, dar ele nu sunt nici pe departe suficiente pentru a menţine forţa de atragere a înapoi acasă a celor plecaţi. Cît priveşte încurajarea imigranţii să contribuie la dezvoltarea Moldovei, primul lucru de care ei trebuie să fie convinşi este de faptul că resursele şi eforturile lor nu vor fi irosite pe formalităţi birocratice.

Eu personal văd multe lucruri pozitive în toate cele negative. Fiind o ţară mică cu o economie mică Moldova este forţată să se adapteze la presiunile globale şi la cerere mult mai repede decît ţările mari, care îşi pot permite să fie mult mai „suverane” şi izolate. Acest fapt ar putea impune o anumită presiune asupra Moldovei acum, dar pe termen lung va fi neapărat în avantajul ei.