Nina Pavlovna, 72 de ani pensionara

In anul 1993 eu inca lucram la institutul de perfectionare a comerciantilor (docent), dar am fost concediata (m-au trimis la pensie). Sa traiesc ca pensionara a devenit dificil si am inceput sa caut o iesire din situatie. Pe atunci multi mergeau cu comertul in Romania. Am decis sa incerc si eu, sunt o persoana activa si nu pot sta cu miinile incrucisate sa suport saracia.

Am plecat in Romania in orasul Tecusi in anul 1994. Acolo am inceput sa negociez cu diferite maruntisuri ( fierbatoare, lucruri vechi si masini de tocat carne, cani, ate, linguri, tesaturi, musama, fire electrice, lampi). De la inceput era profitabil, deoarece era un curs bun al leului romanesc. Am inceput sa plec regulat in diferite orase din Romania, care sunt mai aproape de hotare: Husi, Iasi, Focsani, Vaslui, Tecusi. In timpul saptaminii eu faceam cite 2-3 calatorii, cu scopul sa vin in 2-3 zile.

De obicei veneam cu autobusul plin (de ruta) (pretul nu era mare), si de dimineata ocupam loc la piata, si inca ne straduiam sa ajungem cit mai devreme ca sa avem un loc mai bun. Des eram nevoiti sa ne contrazicem si cu romanii de peste Prut, care vindeau la "piata noastra". Autoritatile locale au impartit pietele "romane" si "ruse", dar la "pietele noastre" cumparatori oricum erau mai multi. Dormeam unde reuseam sa apucam un colt. De obicei el costa 500-1000 de lei pe noapte (2000).

In Husi si Tecusi aveam adrese permanente. Marfa de obicei o cumparam de la piata din Chisinau, dar si din Tiraspol, Bender, Odesa, Cernauti (acolo era mai ieftin). Cite putin, daca aduceam marfa si nu o vindeam, o lasam la adresele permanente ( aceasta imi permitea sa fac o rezerva de marfa pe loc, fara ca s-o trec peste hotare).

Asortimentul se schimba. Lucrurile vechi au incetat sa mai mearga; noi vindeam vesela, sampon, paste de tomate, chibrite, apoi tigari (americane). Aduceam cu autobusul cantitati mici , dar desigur mai mult decit era voie. Din Romania aduceam unt, margarina, ea se vindea bine cu o diferenta mare. Mergeau foarte bine confectiile din tricotaj (rochiile), strampi fabricati in Romania ( si tot cu o diferenta mare de pret). Le vindeam la noi la piata. Era destul de profitabil.

Dar treptat a inceput sa creasca cursul dolarului, si sa scada diferenta dintre leul nostru si cel romanesc, comertul devenea tot mai putin profitabil, dar totul a fost bine pina la "criza" financiara din 1998, cind a crescut brusc preturile la marfuri si transport, practic la tot.

Acuma deja nu este convenabil sa pleci ca si mai inainte pe o zi doua, ca sa-ti acoperi cheltuielile trebuie sa stai la piata mai multe zile la rind. Si asta - sa economisesti pe mincare, dormi cum poti, trebuie nu doar sa stai la piata si sa vinzi, dar sa cauti cumparatori ( eu merg pe la piete si magazine) oferindu-i marfa. Si iarasi se fura foarte intens la piata. Se intimpla ca te hartuieste politia, trebuie sa te descurci la vama (de regula de fiecare data mai greu), si transportul. Eu am obosit, in ultima vreme aceste plecari au devenit efectiv neprofitabile.

Eu, probabil, nu ma voi mai ocupa cu aceasta. Pina acum comertul ma ajuta macar sa pun capat la capat. Aduceam produse mai ieftine.