Petru Ion, 64 ani, pensionar, invalid de grupa II

Eu am lucrat la calea ferata electromecanic, totusi 5 ani in urma, dupa operatie am fost nevoit sa plec de la serviciu (eram invalid de grupa a II-a). Sotia mea si prietena ei Valentina lucrau la fabrica "Confectia". Ele faceau flori pentru coronite, martisoare, buchete suvenire. Aceasta aducea un venit satisfacator. Noi lucram toti cind era o comanda mare.

Apoi a aparut problema cu plata. Sotia si Valentina dadeau productie de o suma mare, dar banii nu erau platiti cite 6-8 luni. Valentina a incercat sa faca comert in Romania. Dupa ea a inceput sa plece si sotia mea Larisa. Precum ele lucrau acasa aveau timp de plecari. Ele plecau pe o saptamina si mai mult.

Au fost in Iasi, Vaslui, Suceava, Bucuresti (avem acolo rude). Vindeau ele diferite maruntisuri: tigari, sampon, aparate electrice, vesela, jucarii, confectiile lor (coronite pentru mirese ,buchete). La intoarcere aduceau marfa din Romania si o vindeau la pietele din Chisinau, Straseni, Calarati : tricotaj, prosoape, incaltaminte, tul. Ne ajutau si legaturile cu rudele din Bender ( ei ne faceau rost de incaltaminte: pantofi, slapi). Aceasta ne-a ajutat sa ne descurcam, deoarece aveam nevoie de bani pentru medicamente si mincare. Ne hraneam destul de bine.

Apoi plecarile in Romania au devenit mai putin profitabile. Eu eram bolnav, la Valentina nepoata era bolnava. De aceea, un timp ea vindea la pietele din Chisinau tigari, copturi. In anul 1998 Larisa a auzit despre posibilitatea de a pleca in Italia la lucru. A imprumutat bani pentru plecare. A obtinut viza Senghen si a plecat cu rudele noastre Lida si Lena. Acolo in Neapol ele si-au gasit de lucru.

Larisa s-a angajat ca menajera intr-o familie. Cistigul dupa parerea noastra era bun. Ea a trimis banii pe care i-a imprumutat. A lucrat timp de jumatate de an. Se hranea si traia la stapini. A reusit sa se odihneasca la marea Mediterana. Ambele rude ale noastre (mult mai tinere) tot lucrau ingrijind de oameni in virsta si bolnavi.

Apoi i-a prins serviciul de migratie. Pe Larisa si Lena si inca o doamna i-au trimis inapoi. Lida a resit sa scape si sa nu dea ochii cu ei. Lor le-a ramas doar sa se intoarca inapoi sa sa-si reinnoiasca viza. Tocmai cind s-a inceput razboiul cu Iugoslavia, si viza a fost retinuta mult timp.

A doua oara Larisa a obtinut viza in anul 1999. La moment ea lucreaza in Cipru, tot ca menajera. Lena asa si nu a mai obtinut viza. Valentina, prietena sotiei, rar mai merge in Romania. Gazdasul nostru cistiga cu plecari in timpul vacantei (el este student la universitate). Pleaca in Romania unde vinde tigari, paste de tomate, dar in timp de vara pleaca in Rusia cu fructe. Acuma de fapt a devenit scump. Nu stie daca va mai pleca sau nu. Dar aceasta l-a ajutat pina acum sa invete (material).