Iacob, 41 ani, constructor, casatorit, are un copil

„Am finisat o scoala profesionala la 20 de ani, dupa care am inceput sa lucrez pe specialitate. Profesia de constructor nu este una din meseriile simple, de lucru in aceasta sfera poti gasi oricind, mai mult ca atit sunt foarte multe propuneri si poti sa-ti alegi cele mai avantajoase. De lucru si traume nu mi-a fost frica niciodata, imi cunosc meseria si de aceea am avut foarte multe oferte.

Pina la treizeci de ani am plecat de citeva ori sa lucrez in Ucraina si odata in Kazahstan, unde am fost remunerat foarte bine. Dupa aceea am inceput sa lucrez la o firma de constructie, care nu a corespuns asteptarilor mele si de fapt in scurt timp a dat faliment. Dupa aceasta experienta au aparut mici probleme cu gasirea unui post de munca stabil, care n-a durat mult, deoarece un amic m-a ajutat sa ma angajez la o alta firma ce realiza materiale de constructie.

In acelasi timp frecventam niste cursuri economice la fara frecventa, care m-ar ajuta sa-mi deschid o afacere personala, legata de vinzarea materialelor de constructie de calitate si acordarea serviciilor pentru construirea caselor private. Pina la moment sunt niste planuri ramase pe hirtie, dar cred ca sunt realizabile.

In luna aprilie,1998 mi-a parvenit o propunere de la un cunoscut sa lucrez jumatate de an in Israil la constructia caselor private. Propunerea era foarte avantajoasa, cistigul fiind considerabil. Cunoscutii mei nu o data au fost sa lucreze in Israil si astfel am putut sa aflu in detalii despre firma la care trebuia sa lucrez. In afara de aceasta cunoscutul meu mi-a propus sa locuiesc la niste amici de ai lui, in timpul sederii mele acolo. Era pacat sa nu accept.

Am ajuns cu cunoscutul meu in Israil si cum am si stabilit cu locuinta nu a fost nici o problema. Desigur am luat cu noi o suma de bani pentru procurarea produselor alimentare, deoarece doream sa cheltuim cit de putin posibil in tara de sedere.

Lucrul era foarte variat si greu, incepind cu transportarea gresiei si finalizind cu ridicarea caselor. In afara de aceasta mai exista inca un factor negativ, caldura, care de foarte multe ori ma aducea la ideea ca n-o sa rezist. In strainatate imi era foarte dor de ai mei de acasa, de bastina natala.

Cerinta din partea patronilor nostri era foarte mare, astfel pentru remunerarea noastra trebuia si sa prestam o munca calitativa, ceea ce ma dezavantaja, deoarece mai doream sa ma angajez si in alta parte, dar timpul nu-mi permitea, aveam foarte mult de lucru la serviciul de baza.

In procesul de munca am capatat noi calitati si cunostinte, benefice pentru viitorul profesional al meu, in afara de aceasta mi-am largit spectrul de cunoscuti, care se ocupa cu afaceri ce tin de domeniul constructiei. Singuri ei au imigrat in Israil din Rusia, Ucraina si o buna parte din – Moldova. De la ei am capatat date si sfaturi utile pentru deschiderea propriei afaceri.

Tentative de a ramine si a-mi crea cetatenie in Israil nu am intreprins, dar odata intors in Chisinau, am inceput sa ma gindesc la imigrarea in Israil. Pentru a pleca nu era complicat, principalul era sa-mi conving familia.

Experienta pe care am avut in Israil, practic a fost benefica pentru mine. Suma cistigata mi-a permis sa-mi restabilesc bugetul familiei, fiul l-am dat la un liceu particular si liber am reusit sa achitam suma ceruta pentru anul de studiu 1998-1999.

Cu cistigul pe care il am la moment, probleme majore nu am, obosesc desigur foarte mult, dar oricum pot sa-mi acopar cheltuielile de prima necesitate.

In afara de aceasta, aflindu-ma in Israil incetul cu incetul am inceput sa invat limba ivrita. Am o dorinta foarte mare sa invat aceata limba si de aceea doresc sa continui studiile aici, in Chisinau. De asemenea doresc sa mai plec iarasi in acelasi loc, cine stie poate la anul.”