Eugenia, 37 ani, lucratoare, casatorita, o fiica

Am lucrat la uzina chimica (Durlesti) pina in anul 1997. In martie aceluiasi an s-a produs reducerea personalului, lista in care am nimerit si eu. Salariul sotului era mizer si insuficient pentru intretinere, de aceea prin cunoscuti am iesit la o doamna din Durlesti ce se ocupa cu gasirea locurilor de munca peste hotare.

Am adunat 1200$ si am plecat. Am grija de doi gemeni in Israil. De la inceput nu putem sa ma acomodez, clima difera, serviciul era greu si anevoios, deoarece copiii aveau doar 2 ani. Lucram practic fara zile de odihna. Cu toate ca in decurs de o luna am reusit sa-mi reintorc cheltuielile facute pe drum, salariul meu este mic in comparatie cu cel al bastinasilor care exercita munci asemanatoare.

Peste un an sotul a facut o reparatie capitala acasa, fiica a intrat la studii superioare. Cu ajutorul serviciului meu s-a imbunatatit situatia materiala insa a avut de suferit cea familiara, sotul a inceput sa serveasca in cantitati mari. Eu nu pot sa-mi educ copilul, deoarece ma aflu prea departe. Dar are o virsta frageda, e inca copil si ma tem pentru ea, sa nu apuce o cale gresita. Dar dintr-o parte singura mi-am ales aceasta cruce, de a-mi intretine familia, trebuie sa merg mai departe.