Pavel, 47 ani, inginer, casatorit, fiu-student

Dupa concedierea mea in 1997, eu, cu ajutoul unui cunoscut, care lucra diriginte de santier in constructie in strainatate, am plecat in Portugalia. El ma angajat la o constructie in Lisabona, unde a lucrat citeva luni pina atunci, si s-a intors acasa. Eu am inceput sa savurez placerile lumii si a vietii lucrind. Dupa cum lucram de la 7.00 pina la 17.00 si ma aflam in tara legal, nci nu aveam de ce sa ma tem. Lucrind, mi-am rezolvat aproape toate problemele legate de casa, de vila din Moldova, am achitat studiile la universitate a fiului meu. Banii ii transferam pe contul sefului prin banca, unicul discomfort era ca nu vedeam ce suma de bani transferau. Desigur imi faceam griji din acasta cauza. Eram obisnuit cu faptul ca mereu cineva ne “trada”. Cu toate acestea banii cistigati au ajuns acasa, asa ca frica mea s-a dovedit a fi in zadar. Cite ceva din bani am adus si singur la intoarcere.

In parte, am ramas multumit.