Valentina, 54 ani, doctor, divortata, are 2 copii

Cinstit sa spun, nici nu ma gindeam sa imigrez, insa realitatea sa fost alta. Fiica cea mare, absolvind Universitatea de Medicina, trebuia sa se angajeze la serviciu. Iar aceasta inseamna ca trebuie multi bani.

Insa era si o alta cauza – fiul mic. Trebuia sa intre la studii la USM si am fost nevoita sa-mi gasesc un serviciu bine platit. In oras nu-l poti gasi, asa ca m-am adresat la cunoscuti.

O prietena de-a mea era cunoscuta cu un evreu, care putea sa ma angajeze la lucru in Israel. Cerea scup pentru aceasta, insa eu am gasit banii necesari pentru a pleca peste hotare. Venind acolo, am fost sfatuita sa ma interesez la Biroul pentru angajeri in cimpul muncii. Acolo am gasit lucru.

Insa peste un timp am pierdut acest post si mi s-a propus sa am grija de doi batrini invalizi. Peste un timp tatal a murit, si familia a decis sa ma lese pentru a avea grija de mama-invalid.

Avind grija de aceasta doamna, am facut cunostinta cu alti imigranti, prin ei am gasit o alta familie, ce platea mai mult. La momentul de fata lucrez la acesta familie, am grija de un batrin. Lucru peste hotare mi-a permis sa-mi rezolv multe probleme. Fiul meu invata la USM, iar fiica s-a angajat la un serviciu bun. Pe viitor nici nu ma gindesc sa ma intorc la postul de munca pe care-l aveam aici, deoarece cistig bine si peste hotare.