Constantin, 37 ani, jurist, casatorit, 2 copii

Cauza principala ca am plecat peste hotare la lucru a fost lipsa banilor ca sa traiesc. Dopa specialitate sunt jurist si-n principiu este o specialitate buna, dar cunosc limba romana si in afara de aceasta sunt foarte multi juristi.

Parintii mei inainte de „Perstroica” erau destul de instariti, aveau bani depusi la casa de economii. Dar desigur ei i-ai pierdut.

Nici tata, nici mama nu cunosteau limba romana. Tatal si-a pierdut locul de munca, deoarece era specialist-inginer, cunoscand terminologia rusa. Astfel n-a reusit sa se adapteze la climatul romanesc nou. Mama era o femeie slaba, bolnavicioasa si cand s-au inceput toate acestea, ea a murit. Ceea ce a fost o lovitura grea pentru tatal meu. In afara de aceasta si eu nu-mi gaseam de lucru. Tatal meu intotdeauna a facut totul pentru mine, fiindca sunt inicul copil. El visa sa devin un jurist vestit. De fapt am plecat la facultatea de drept, dupa dorinta lui. Cu toate ca nu am dorit niciodata sa devin jurist. Posibil nici nu am abilitatile necesare pentru un jurist.

Cind am inteles ca nu voi putea lucra aici, am inceput sa-mi caut de lucru peste hotare. De la inceput am incercat sa fac comert, dar pentru mine este greu – nu sunt un bun vanzator, desigur nu castigam bani, dar e bine ca nici nu pierdeam (i-am imprumutat de la un prieten).

Nu demult un fost coleg mi-a spus ca firma, in care lucra el se ocupa cu angajarea cetatenilor moldoveni la lucruri sezoniere in Spania, Italia, Grecia. Mi-a propus sa ma angajeze ca sofer si am fost de acord. De fapt firma lor angajeaza pentru stransul fructelor, dar eu am avut noroc.

De la inceput am lucrat 5 luni in Grecia. Iar acum lucrez in Spania. Angajatorul este un om bun. Este bogat, dar este simplu si nu e exigent. Eu lucrez la el deja de 7 luni. Ea fost convenabil sa ma angajeze fiindca imi plateste mai putin. Traiesc la el din contul lui, dar pentru mancare mi se scoate din salariu. Banii ii trimit familiei, li este suficient. La moment invat limba spaniola asa ca patronul mi-a promis sa ma angajeze vanzator la unul din magazinele lui si atunci voi putea castiga mai mult si chiar sa-mi aduc familia.

Desigur imi este greu fara familie, dar inteleg ca este necesar. In general e mai usor sa castigi bani acolo decat aici. Am avut noroc ca patronul meu m-a inteles chiar mi-a promis sa ma ajute si cu locuinta pentru familie. Sotia mea acum invata limba spaniola, fiindca el i-a promis sa o angajeze bucatareasa la niste cunoscuti. Avem de gand in doi ani sa plecam acolo. E rau doar ca relatiile in familie s-au inrautatit. Poate eu m-am schimbat. Nu stiu. Sper ca totul va fi bine. Eu doar fac totul pentru copii si sotie. Desigur neintelegerile sunt greu de evitat – eu nu sunt acasa cate 4-5 luni. Sotia se supara. Fiul a ramas fara supravegherea mea, in consecinta s-a inrautatit situatia scolara. Dar sper ca cand vom pleca in Spania lucrurile se vor ameliora