Dumitru Crudu, autor al piesei "Oameni ai nimanui"

S-a nascut la 8 noiembrie 1967 in satul Flutura din judetul Ungheni, Republica Moldova. Este absolvent al Facultatii de Stiinte, sectia Filologie, a Universitatii "Transilvania" din Brasov, Romania 1995.

In anul 1999, impreuna cu scriitorul roman Marius Ianus, initiaza un nou curent literar, fractursimul, lansat printr-un manifest publicat in revistele "Paralela 45" si "Vatra". A publicat in jur de 12 carti de poezie si dramaturgie. Creatia sa a fost recompensata cu premiile Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova si Romania, Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania si cu diferite premii ale Ministerului Culturii din Republica Moldova.

Dumitru Crudu este cistigator al Concursului de dramaturgie "Cea mai buna piesa de teatru romaneasca a anului", organizat de Uniunea Teatrala din Romania (UNITER) si de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei, editia 2003. Dramaturgia lui Dumitru Crudu a fost tradusa in citeva limbi de circulatie europeana. Dupa textele sale au fost montate spectacole de teatru si s-au produs filme artistice in Republica Moldova, Romania si Italia.

Stimate domnule Crudu, piesa Dumneavoastra "Oameni ai nimanui" reprezinta o provocare originala pentru publicul moldovenesc inocent. Pe fundalul unui flux al productiei distractive de estrada si cinematografie de o calitate proasta, care a inundat in ultimul timp Republica Moldova, Dumneavoastra v-ati hotarit sa abordati fenomenul care are un caracter social acut - migratiunea de masa a cetatenilor Republicii Moldova peste hotare, care a cuprins reprezentantii tuturor paturilor sociale ale societatii noastre: profesori, agronomi, ingineri, actori. Ce v-a facut sa atingeti aceasta tema destul de delicata?

Mai intii de toate vreau sa va spun ca eu am debutat ca dramaturg scriind o dramaturgie interesata, pe de o parte, de innoirea limbajului teatral, iar, pe de alta parte, de explorarea unor zone marginale ale realitatii. Unii au numit-o dramaturgie postabsurd, altii postmoderna, iar altii minimalista. Eu insasi i-am spus fracturista fiindca eram pasionat sa surprind momentele de fractura ale realitatii si ale lumii in care traiam. Ma interesa manipularea ca fenomen politic, social si moral, cind, sa zicem, pe un om care locuieste la marginea unei gunoiste, toti incearca sa-l convinga ca traieste in paradis si, pina la urma, acesta ii crede. Incercam sa demontez si sa ridiculizez, in acele texte ale mele, mecanismele si procedeele de manipulare. Paralel cu aceste preocupari ale mele de innoire ale limbajului teatral, am incercat sa descriu si realitatea imediata. In afara de munca la piesa " A SAPTEA CAFANA" despre traficul de femei, am mai scris o piesa si despre refugiati. Mai am o piesa si despre razboiul de pe Nistru din 1992. In acest fel, "Oameni ai nimanui" a fost o continuare fireasca a preocuparilor mele de-a vorbi despre realitate si de-a lua atitudine fata de ceea ce se intimpla in jur. Am abordat aceasta tema fiindca o consider tema cea mai actuala a societatii in care traiesc. Nu poti sa nu vorbesti despre migratie cind aproape un sfert din populatie e plecata peste hotare. Am scris aceasta piesa fiindca si eu, personal, am fost afectat de acest fenomen: foarte multe rude, foarte multi prieteni de-ai mei, colegi de facultate si de scoala au plecat sa munceasca la negru. Pina si profesoara mea de literatura de la scoala care mi-a incurajat primele mele incercari literare munceste dadaca in Italia. Cum puteam sa nu scriu despre aceasta tema cind foarte multi dintre colegii sau prietenii mei care voiau sa schimbe lumea acum sunt hamali sau tencuiesc peretii in Portugalia?

Folosind metodele teatrale creative, "limbajul postmodernismului", Dumneavoastra le propuneti spectatorilor sa devina martori ai istoriilor reale, cum este la moda la momentul de fata - "in regimul on - line". Istoriile date pot sa se intimpla cu oamenii concreti, care sint aproape spectatorilor piesei Dumneavoastra: cu prietenii de scoala, vecini, colegi, rude sau cei dragi. Este adevarat ca piesa se bazeaza pe istoriile reale?

Da, este adevarat. Toate cele patru istorii din piesa s-au intimplat in realitate cu rude si cu prieteni de-ai mei. Culmea este insa ca unii dintre spectatorii care au fost la spectacol, iar mai inainte de aceasta muncisera ilegal in Europa, mi-au marturisit ca s-au vazut pe scena. Ei mi-au spus ca spectacolul este si despre ei, cu toate ca eu nu-i cunosteam si nu stiam ce li s-a intimplat. Discutind dupa spectacol cu multi spectatori, mi-am dat seama ca multe dintre problemele si sperantele personajelor mele de pe scena, de fapt, erau si problemele si sperantele spectatorilor veniti sa vada spectacolul. Un spectator care venise la spectacol a doua oara le-a convins pe plasatoare sa-i dea drumul sa vada spectacolul spunindu-le ca si el este un om al nimanui, adica acesta este un spectacol anume despre el.

Cum ati selectat aceste istorii? Dumneavoastra le propuneti publicului asa cum ele sint in realitate sau Dumneavoastra le supuneti anumitei prelucrari artistice? Cetatenii Republicii Moldova, care la direct cunosc fenomenul migratiunii, usor pot sa sesizeze lipsa de sinceritate sau minciuna pe scena.

Cel mai mare examen pentru spectacol a fost atunci cind in sala au venit multi dintre cei care aveau aceasta experienta. Reactia lor pozitiva m-a convins ca spectacolul nu falsificase realitatea, ci o prezentase asa cum este ea ca atare. Anume autenticitatea i-a cucerit pe cei mai multi dintre cei care muncisera la negru in Europa.

Cred ca Dumneavoastra veti fi de acord ca fenomenul migratiunii nu poate fi prezentat doar in culorile albi - negre: cit de buni sint moldoveni, si cit de rai - europei, sau viceversa. Deseori oamenii iau decizia de a pleca peste hotare, conducindu-se de un scop nobil - de a cistiga bani ca sa sustina familia sa. Dar aceasta, la rindul sau, distruge familiile, creaza, in unele cazuri, o propastie intre parinti si copii. Cu un cuvint, in problema migratiunii, abordata de piesa Dumneavoastra, dispare distanta intre binele si raul. Ridica piesa "Oameni ai nimanui" anumite intrebari sau propune unele raspunsuri - retete gata pentru intrebarile deja existente?

Anume acest lucru i-a cucerit pe spectatori: faptul ca nu am prezentat realitatea numai in alb si negru: europenii sunt cei rai, iar moldovenii cei buni. M-am ferit foarte tare de aceasta schematizare. In spectacolul meu drame si bucurii au cu totii: si europenii, dar si moldovenii. Fericirea sau necazurile nu au nationalitate.

Care, in opinia Dumneavoastra, sint grupele - tinta, la care Dumneavoastra Va adresati prin intermediul piesei Dvs.?

Vreau sa va spun ca am fost suprins sa descopar ca multi dintre cei care au venit sa vada "Oameni ai nimanui", pina atunci, nu au fost niciodata sau foarte rar la teatru. Unul dintre spectatori mi-a spus ca nu a mai fost la teatru de pe timpul cind inca mai era Uniunea Sovietica. Un altul mi-a spus ca ultima oara urmarise un spectacol in urma cu zece ani, cind inca mai era la scoala. Si asemenea spectatori erau foarte multi. Mi-am dat seama ca ei nu ar fi venit nici la acest spectacol daca nu i-ar fi interesat tema: migratia ilegala - un fenomen care ia amploare cu fiecare zi care trece si care-i vizeaza aproape pe toti. Consultind anchetele de dupa spectacol am descoperit ca majoritatea celor care au venit sa vada specatcolul aveau rude plecate. In afara de actualitatea temei, un alt lucru care i-a determinat sa vina la "Oameni ai nimanui" e faptul ca despre migratie se vorbeste foarte putini in Republica Moldova. Unii dintre spectatori mi-au marturisit ca au venit la spectacol bucurosi ca, in sfirsit, aceasta problema a fost abordata. Acest lucru denota ca toata lumea este interesata de aceasta problema, inclusiv cei plecati sau cei care au ramas.

Pe parcursul spectacolului pot fi urmarite citeva linii ale destinelor eroilor, fiecare din aceste linii, in felul sau, este tragica. Folosind metoda evenimentelor paralele, Dumneavoastra reusiti sa atrageti atentia spectatorilor asupra diferitor aspecte ale problemei migrationiste: de la traficul de fiinte umane - pina la mutilarea destinele copiilor ramasi fara supravegherea parintilor, plecati peste hotare. Va identificati cu cineva dintre eroii piesei Dumneavoastra? Aveti Dumneavoastra experienta migrationista?

Eu insumi nu am aceasta experienta si nu ma identific cu nimeni dintre personajele mele, dar am o simpatie aparte pentru fiecare dintre ele. Am o simpatie aparte fata de Alexandru care se decide sa plece ca sa munceasca peste hotare atunci cind a aflat ca are o boala incurabila pentru a-si purta singur de grija si pentru a nu deveni o povara pentru familia sa. Gestul lui reprezinta, in plan simbolic, drama societatii moldovene.

Care au fost asteptarile Dumneavoastra inaintea priemierei piesei? Au fost ele justificate?

Asteptarile mele, trebuie sa recunosc, au fost foarte mari pentru ca, cel putin deocamdata, acesta e primul spectacol in care se abordeaza cea mai grava problema a societatii moldovene si ele au fost indreptatite atunci cind am vazut ca teatrul pur si simplu era asediat in ziua in care se jucau spectacolele. Lumea venea chiar cu o ora inainte de inceputul fiecarei reprezentatii. Erau atit de multi spectatori in fata teatrului incit cineva mi-a spus ca un fenomen similar mai vazuse doar pe timpul lui Hrusciov cind se formau cozi fara capat la salam sau la piine. Publicistul Constantin Tanase care a vazut ceea ce se intimpla mi-a spus ca nu a crezut ca la un spectacol de teatru poate veni atita lume. Directia teatrului fusese nevoita chiar sa cheme politia pentru a evita eventualele busculade. Imi pare sincer rau ca o mare parte a spectatorilor nu au putut intra la reprezentatii fiindca pur si simplu nu mai erau locuri in sala, nici macar in picioare. Pentru a ajunge la spectacol, unii spectatori recurgeau la diferite tertipuri. Unii s-au ascuns, de exemplu, in buda cu o jumatate de ora inainte de-a incepe reprezentatia, de unde au iesit la ora 18.00 ca sa patrunda in sala. O doamna in virsta sustinea ca era ziua ei de nastere doar ca sa fie lasata sa intre in sala. Am fost surprins sa-l aud pe un spectator cerindu-mi sa-l lase sa intre spunindu-mi ca e invitatul lui Dumitru Crudu, cu toate ca nu ma cunostea. Dar foarte multi asa si nu au putut vedea spectacolul. Sper sa nimereasca in sala la urmatoarele reprezentatii. Cei care insa l-au vazut au mers chiar si de doua sau trei ori. O intelectuala din oras si-a luat mama de la tara la spectacol. Aceasta nu voia sa vina, afirmind ca nu crede ca teatru poate comunica adevarul. Dar dupa ce-a vazut "Oameni ai nimanui" a doua zi a venit singura. Apoi a venit si a treia zi. Am descoperit pe internet chiar si un club de discutii in care cei care au fost la spectacol isi impartaseau impresiile indemnindu-i sa mearga sa-l vada.

Care sint planurile Dumneavoastra in perspectiva?

Vreau sa continui sa explorez realitatea si in alte piese de-ale mele.

Deseori poti sa auzi parerea ca "in curind Moldova poate deveni o tara fara populatie". Insa, poate concetatenii nostri simplu nu stiu sau nu vor sa creada ca, de fapt, in tara lor natala - Moldova - ei au destul de multe posibilitati pentru realizarea de sine in comparatie cu strainatate. Este necesar de a avea incredere in puterile sale si tara sa si de a se intoarce la oameni apropiati, anume aici in Moldova. Ce parerea aveti despre aceasta?

Eu sper ca va veni un timp cind oamenii isi vor putea realiza visele chiar in propria lor tara, iar migratia va fi o cale de perfectionare profesionala si intelectuala. Eu nu sunt contra migratiei, dar vreau ca aceasta sa fie legala si sa contribuie la dezvoltarea profesionala a celor care pleaca, astfel incit cel care e un medic foarte bun in Republica Moldova sa nu ajunga sa spele masinile, ci sa-si profeseze si mai departe meseria.

In opinia Dumneavoastra, care sunt caile posibile de solutionare a problemei migratiei in masa din Republica Moldova?

Eu cred ca singura solutie pentru rezolvarea fenomenului migratiei, in forma pe care l-a capatat astazi, este ca Republica Moldova sa intre in Uniunea Europeana. Alta solutie nu vad. Adica abia atunci cind la nivelul intregii societati se va produce aceasta schimbare va disparea de la sine si aceasta problema. Asa cred eu.

Piesa Dumneavoastra are o denumire interesanta, mai degraba intriganta - "Oameni ai nimanui". Pe cine Dumneavoastra le includeti anume in aceasta categorie de oameni?

Oameni ai nimanui reprezinta mai degraba o stare de disperare si de deceptie colectiva decit niste oameni anume. Atunci cind a cazut URSS-ul cei mai multi moldoveni erau bucurosi ca au scapat din infernul rosu si sperau ca, acum, in sfirsit vor putea construi o lume noua, o lume minunata, in care isi vor putea infaptui toate visele. Atunci cind si-au dat seama ca realitatea este complet alta au trait o cumplita dezamagire. Aceasta dezamagire i-a facut pe multi sa plece, apelind la solutia migratiei ca la o posibilitate de salvare individuala.

Folosindu- se de ocazie, ce mesaj Dumneavoastra ar dori sa transmiteti atit migrantilor actuali, cit si celor potentiali?

Sa se gindeasca nu doar la salvarea lor individuala, ci si la cea colectiva. Si eu sper sa vina un timp cind vom pleca in Europa ca turisti sau ca niste profesionisti fara de care nu se poate realiza un lucru sau altul.

Stimate dle Crudu, Va multumim mult pentru raspunsurile Dumneavoastra sincere la unele intrebari care nu totodata au fost simple. Va dorim succese de creatie in viitor, precum si intelegerea din partea publicului Dumneavoastra.